“Aduceti-va aminte de mai marii nostri, oare v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!” (Evrei 13:7)

Lucrarea Bisericilor Fratesti din Romania

Avand in vedere invatatura Sfintelor Scripturi propovaduita in Bisericile Crestine dupa Evanghelie, lucrarea a inceput in 1899 prin misionari veniti din Elvetia, Anglia, Germania. Invatatura propovaduita s-a raspandit in toata Romania prin Bisericile Fratesti din tarile amintite. Apoi in cele mai indepartate locuri, ajungand chiar si in diaspora pana la un numar de 130 de tari. Cu prilejul unui Congres Mondial al Bisericilor Fratesti, aceste Bisericii din diaspora s-au intalnit intr-o conferinta ce a avut loc in anul 2004 la Selimbar, judetul Sibiu. Cu toate ca in Romania Bisericile se numesc: “Crestini dupa Evanghelie”, in diaspora se numesc: “Adunari Fratesti”. Cele mai raspandite sunt in Germania, Anglia si Elvetia.

Dupa anul 1970, Cortina de fier, adica lagarul socialist din tarile comuniste au inceput sa cedeze spre a relega legaturile noastre fratesti cu cele din diaspora. Legaturile noastre au inceput cu Anglia prin fratele Bill Grumbaum, iar cu Germania prin Scoala Biblica Wiedenest. Nici o legatura cu fratietatea noastra din straintate nu putea fi facuta fara aprobarile legale ale timpului. Plecarea in vizite sau la diferite Conferinte, intalniri intercultice, se face prin aprobari pentru fiecare persoana, din partea autoritatilor competente. Orice intrare in tara cu Biblii, literature crestina, cadouri, imbracaminte, incaltaminte, alimente erau verificate si cenzurate de catre autoritati. Bibliile si literature crestina era confiscata daca nu avea aprobarea autoritatilor competente. Este importat de stiut ca am primit multe binecuvantari prin ajutoarele venite din afara, mai ales cand au fost inundatiile din anii 1970 – 1975 si cutremurul din anul 1977. Chiar si in aceasta perioada limitata lucrare de vestire a Evangheliei, a adus multe suflete la pocainta cu toate interdictiile mai ales pentru tineri, de a nu face studii biblice. In aceste vremuri multi primeau Cuvantul se pocaiau si dadeau marturie prin botezul Nou Testamental cu aprobarea autoritatilor competente. In casele de Rugaciuni totul se facea cu aprobarea inspectorului cultelor, astfel ca erau interzise oficierea casatoriilor in Biserici, binecuvantarea familiilor casatorite facanduse la domiciliu celor ce se casatoreau. Binecuvantarea copiilor noi nascuti, era de asemenea oprite in Adunare.

Inceputurile lucrarii de vestire in Bucuresti

La sfarsitul secolului al XIX-lea, a patruns in Romania si invatatura sanatoasa a Sfintelor Scripturi, intr-o tara zisa “crestina” intr-o forma de religie, fara ca oamenii sa fie mantuiti. In anul 1899 s-a format prima Adunare Crestina dupa Evanghelie in Bucuresti, in Adunarea “Antiohia” din Str. Episcopul Radu, nr. 53-55. Apoi raspandirea Evangheliei a adus multe suflete la pocainta, in multe sute de Biserici din tara noastra.

Inceputul lucrarii in comuna Andronache

Vestea buna a Evangheliei a patruns si in fosta comuna Andronache la 10 ani dupa aparitia bisericii  “Antiohia”, in municipiul Bucuresti, prin fratele Ionita Petre, care a locuit pe str. Regina Maria – azi Andronache, in a doua casa de la prezenta Biserica. Aceasta data este mentionata in evidentele arhivei Uniunii, conform circularei Nr. 410/1959, in care apare ca Adunarea fiinf infiintata in 1909. Fratele Ionita Petre cu familia din casa alaturata s-a mutat in str. Marasesti, azi str. Mentiunii. Vecinul casei, familia Ivan Tudor si Elena s-au intors la Dumnezeu, s-au pocait, neavand copii au primit Biserica in casa lor, unde s-au continuat serviciile divine. Printre cei care s-au intors la Domnul Isus Cristos amintim: familia Alecu Mihai si Anica, familiile Vladareanu, Vitelaru, Nastase, surorile Lupu Elena, Constantin Iuliana, careia se obisnuia sa i se spunea “mama Lina”. Cu timpul s-a intors la Domnul Isus Cristos si fratele Marcian si sora Dumitrescu Elena, care erau colportorii Adunarii, fiind raspunzatori pentru raspandirea tractatelor, brosurilor, etc., pentru raspandirea mesajului Evangheliei. Tot in acest timp se intoarce la Dumnezeu si tanarul Meliton Lazarovici, pe care il gasim ca participant la prima Conferinta a Cultului Crestin dupa Evanghelie din anul 1924. A fost nascut la 30 Ianuarie 1906, iar la vremea aceea era in varsta de 18 ani, frate care a lucrat in ogorul Evangheliei din acest cartier. Mentionam ca familia Vladareanu sunt bunicii actualului om politic Vadim Tudor, adica parintii mamei, sora Jeni Vladareanu, trecuta in vesnicie in anul 1988, iar tatal Tudor Ilie, trecut in vesnicie in anul 1993.

Dintre membrii Bisericii, azi trecuti in vesnicie amintim: familiile Popescu, Popovici, Macarie, Vanturis, Ghelber, Tulimianu, parintii fratelui Iacob si Gheorghiu, surorile Bratu Constanta, Mielu Ioana, Ionescu Maria, un frate evreu Raisner si o sora germana Marichen si fratele Roman Gheorghe. O familie binecuvantata a fost familia Nita Constantin si Elena, care au facut din casa lor o casa a Betaniei adapostind persoane sarace fara adapost, surori vaduve ca Dumitrescu Elena, Constantin Iuliana, Lupu Elena, fratii Iliescu si Marcian. Pentru faptele ei bune amintim ca a avut duh de darnicie, prin care au construit Casa actuala de Rugaciune pe un teren donat de fratele Constantin Ivan, zis Giurgiuveanu, avand teri parcele alaturate, una oferindo in Numele Domnului pentru Adunare iar doua le-a punandule in vanzare.

Zidirea casei de rugaciune

Inceputul zidirii actualei Case de Rugaciune “Lumina”, a fost in anul 1954, trecuta in acte pe numele Cultului Crestin dupa Evanghelie, a fost oprita de autoritati neputand continua definitivarea ei. Autoritatile vremii vroiau sa faca gradinita de copii ingradind astfel continuarea lucrarilor pentru Casa de Rugaciune. In aceasta perioada autoritatile timpului au cerut ca sa se formeze forul central al Cultului Crestin dupa Evanghelie, cu toate ca ea a fost recunoscuta oficial prin Decretul nr. 177/1948 si a Decretului Prezidential nr. 12P3/1950, pentru ca fratii batrani socoteau ca forul central al Cultului nu este biblic, ci doar o delegatie care sa reprezinte Adunarile in fata autoritatilor vremii. Fratii din Delegatie erau raspanditi la casele lor in Bucuresti si Ploiesti, etc. Astfel ca nu exista o conducere centralizata. Impus de autoritati, s-a format biroul central in 1958, al Uniunii Adunarilor Cultului Crestin dupa Evanghelie in casa fratelui Aser Pitaru din Str. Dumitrache Banul, nr. 31, Sectorul 2. Biroul Uniunii n-a durat mult la aceasta adresa, intrucat proprietarul casei, fratele Aser Pitaru, care era si contabilul Uniunii si sotia care era dactilografa Uniunii si fratii din Delegatie care lucrau acolo, in timpul activitatii lor au scris o lucrare tradusa pe care n-au oficializat-o, pentru ca pe vremea aceea orice lucrare trebuia facuta cu aprobarea organelor de stat, al Departamentului Cultelor, trecuta prin cenzura. Cazul fiind depistat, fratele Aser Pitaru a fost condamnat la 5 ani de inchisoare, din care a executat mai mult de 4 ani. Uniunea nu a mai putut sa-si continue activitatea fiin nevoita sa se mute intr-o casa construita pentru Biserica, in cartierul Ferentari, pe numele fratelui Radu Nicolae, in Str. Bachus, nr.50. Casa Construita prin darnicia membrilor Bisericii din str. Topologului, nr. 64 – Ferentari, in dorinta de a avea un spatiu mai mare, nu li s-a aprobat de catre autoritatile vremii. Nici aceasta casa nu a fost definitivata, astfel ca Uniunea avea de ales dintre aceste doua case, cea din Ferentari si cea din Andronache, ca sa-si definitiveze sediul central al Cultului. Imobilul din Ferentari, fiind construita pe numele unei frate pentru Biserica, autoritatile vremii au impus acestui frate sa declare ca ofera de buna voie si nesilit de nimeni statului, acest imobil folosind o forma necinstita, lucru petrecut intocmai. Astfel ca acest imobil a ramas pana in zilele noastre in proprietatea statului fara a fi revendicat. Asadar in imobilul din cartierul Andronache s-a amenajat Uniunea Cultului Crestin dupa Evanghelie mutanduse in ea, din anul 1960.

Casa din cartierul Andronache daruita Adunarii, are ca act un contract de vanzare – cumparare intabulata prin Notariatul de Stat Bucuresti, Raionul 1 mai in baza procesului verbal nr. 3492/11 Septembrie 1954. Putem sa specificam ca acest contract s-a perfectat cu o suma minora, deoarece in acea vreme nu se putea face un act de donatie catre Cult.

Mutarea centralei Uniunii din cartierul Ferentari in cartierul Andronache a determinat stabilirea unui for de conducere a Cultului Crestin dupa Evanghelie, ce nu fusese pana acum. Stramtorarile au inceput sa se manifeste tot mai mult, astfel ca prin raportul dat ulterior Departamentului Cultelor, s-a aratat ca in R.P. Romana, erau 668 Adunari.

Arondarea Bisericii

Guvernul comunist a trecut la represiuni asupra credinciosilor si asupra Adunarilor, prin asa zisa “arondare”, prin inchiderea a sute de Biserici, in special cele mici. Printre acestea avea sa fie inchisa si Biserica care in prezent se afla in str. Andronache, care in acea vreme se situa pe Str. Marasesti, nr. 45, Raionul 1 Mai, in anul 1960 – 1961 si avea sa fie arondata la Biserica din str. Dragos Voda, nr. 76, Raionul 1 ai, Bucuresti. Aceste arondari au facut ca din 668 Biserici cate existau la acea vreme, sa se ajunga la 380 Biserici. De asemenea un lucru important de remarcat este ca acest numar la care sa ajuns in urma arondarile, a fost totalul Bisericilor Crestine dupa Evanghelie impreuna cu cei de la Ramura 2, Bisericile Evanghelice Romane – BER. Aceasta unire cu ei sa facut datorita Guvernului Legionar, in anul 1939, care l-a scurt timp au inchis toate Adunarile, considerandu-ne eretici si rataciti. Unii frati fiind nevoiti in acea vreme sa sa sufere condamnari, fiind judecati de diferite tribunale ale timpului. Redeschiderea Bisericilor s-a produs in anul 1945, dupa terminarea razboiului de catre guvernul democrat Dr. Petru Groza.

La arondarile din 1960 – 1961, nu s-a mai deschis nici o alta Biserica afara de cele existente. Deschiderea unei Biserici in acea vreme se facea prin inchiderea uneia cu membrii putini si comasarea lor la cea mai apropiata Biserica, la o distant chiar si de 10 – 20km.

In Bucuresti au fost in jur de 30 de Biserici, unele mai mari iar altele mai mici, marea majoritatea apartinand de fost ramura 2. Chiar in acest timp ateist, cand politica comunista prin propaganda ei interzicea credinta in Dumnezeu, mai ales in randul tineretului, lucrarea de vestire a Evangheliei se marea tot mai mult. Putem observa ca in decursul vremurilor, Biserica a fost prigonita, cat si sangele martirilor au pastrat integritatea Sfintelor Scripturi, asa cum se intampla si in zilele noastre cand sute de credinciosi isi dau viata pentru Domnul Isus Cristos, mai ales in tarile islamice. Datorita arondarii, Adunarea din str. Dragos-Voda nr. 76 (in str. Episcop Radu in prezent), devenise arhiplina, iar in timpul verii mica curte era aglomerta de ascultatori. S-au facut multe demersuri la autoritati pentru descongestionarea Adunarii supraaglomerate.

Redeschiderea Bisericii

In iarna anului 1973 domnul inspector sef al cultelor pe capital a vizitat Biserica din str. Dragos Voda. Fiind iarna si frig, unii nu mai puteau veni la serviciile divine, ca sa nu stea afara in frig. Totusi, biserica era plina iar domnul inspector vazand intrarile aglomerate, cu greu s-a strecurat in multime, ca sa poata intra in sala. Urmarea acestui eveniment a avut ca rezultat, amenajarea unei Sali pentru sedinte la Uniune, unde autoritatile au aprobat trecerea din Adunarea din str. Dragos Voda, o suta de persoane, pentru serviciile divine ce aveau sa se tina in aceasta sala de sedinte. Important de mentionat este ca pentru deschiderea acestei Adunari, a fost nevoie inchiderea unei alte Adunari pentru mentinerea autorizatiile emise la acelasi numar. Inaugurarea Adunarii s-a facut in prima Dumnica din luna Martie, pe data de 3 Martie 1974. Noua conducere a Uniunii care s-a ales cu data de 1 Ianuarie 1975, a schimbat organizarea in imobil, astfel ca a coborat la parter Adunarea, deoarece unii membrii in varsta, urcau greu in sala de sedinte situata la etaj, iar la etaj au fost amenajate birourile Uniunii, ceea ce este si in prezent. Acesta fiind momentul in care lucrare de vestire in in zona a fost reluat.

Redeschiderea Adunarii in anul 1974, din cartierul Andronache a fost un prilej de mare bucurie si o buna marturie pentru Cultul Crestin dupa Evanghelie, ceeace la acea vreme a atras dupa sine mirare din partea celorlalte culte Evanghelice deoarece in acea perioada nu era permisa deschiderea unei Adunari. In anul 1976, a avut loc primul botez Nou Testamental de la redeschidere, in cadrul careia au depus marturie prin apa botezului 33 de suflete.

Componenta Sfatului de Frati la redeschidere

La deschiderea Adunarii din Andronache a fost un grup de frati in varsta care au adus o contributie sustinuta la viata spiritual a Adunarii. Un frate de seama a fost fratele Lazarovici Meliton, un bun lucrator al Adunarii, ca responsabil al Adunarii, cum se zicea pe vremea aceea. El a alcatuit un Sfat de Frati format de din 12 frati, avizat de inspectorul cultelor. In timpul vietii sale, a facut parte din Sfatul de Frati pe tara, ducand si lucrarea de conducator al Cultului, ca Prim Delegat cum era numit atunci, azi avand denumirea de presedinte, facand parte din legislature in anii 1975-1979, apoi 1984-1989. A trecut in vesnicie la 10 Ianuarie 1992 la varsta de 86 de ani. El a fost elogiat cat fiind “omul potrivit la timpul potrivit”. Al doilea frate din Sfatul de frati a fost fratele Rascanu Petru, un bun vestitor al Evangheliei. A lucrat si in Uniune ca redactor al revistei cultui “Calea Credinte”, din anul 1968 cu o jumatate de norma apoi din 1970 cu o norma intreaga pana la pensionare, ramanand in continuare in lucrarea pana la trecerea in vesnicie la 4 Decembrie 1988, la varsta de 73 de ani. Mentionam ca in ultimii ani a trecut si prin suferinte trupesti. Acest frate s-a intors la Dumnezeu din tinerete, fiind si activist in armata cu un grad superior de capitan. In vechiul regim communist era interzis unui militar in uniforma sa intre intr-o Biserica. El a preferat sa fie dat afara din armata din cauza credintei, ramanand statornic ca un ostas al Domnului Isus Cristos toata viata lui. Al treilea frate din sfatul de frati a fost fratele Bogdan Gavrila, un frate in varsta venit de la Oradea, stabilinduse in Bucuresti. Al patrulea frate a fost Vanturis Ion, un frate in varsta. Fiind si contabilul Uniunii, a facut toata lucrarea de amenajare a salii de sedinte a Uniunii de la etajul cladirii, participand de la redeschiderea Adunarii, ca si lucrator in Adunare. Al cincilea frate a fost fratele Pana Dumitru-Tibi, un frate mai tanar, vestitor al Evangheliei. El se ocupa si cu partasia dintre tineri. Din tinerete fiind suferind, trece in vesnicie la 5 Ianuarie 1988 in al 61-lea an al vietii sale. Al saselea frate, Macarie Anghel, cismar de meserie, vechi credincios a dus o viata simpla. A trecut in vesnicie la peste 80 de ani. Al saptelea frate, fratele Nita Constantin, sotul sorei Margareta, un frate in varsta cu o viata traita in slujba Domnului. Trece in vesniciei la varsta de 75 de ani, in anul 1975. Al optelea frate, Matei Constantin-Ticu un frate activ in Casa Domnului, de la redeschiderea Adunarii si pana la plecarea in vesnicie s-a ocupat de randuiala in Adunare in timpul servicilor divine, sala devenind aglomerata la serviciile divine. A trecut in varsta in anul 1985 la varsta de 75 ani. A lasat in urma o familie credincioasa, sora Matei Maria, sotia dansului, prin care a venit la credinta, cinci copii membrii al acestei Adunari, avand nepoti si stranepoti care fac parte din aceasta Adunare. Al noualea frate, Ivan Tudor, in casa caruia a fost adunare pana la arondarea din anii 1960-1961. Intr-un timp a fost si gestionarul Adunarii. Ramas vaduv sa retras la rude la Brasov, facand parte din Adunarea din Brasov pana la momentul plecarii in vesnicie la varsta de peste 80 de ani. Al zecelea frate, Ilies Eugen tanar in sfatul de frati, unul din supravietuitori. Din anul 1968 a fost secretarul Uniunii, pana la pensionare si in continuare in activitatea de slujire de 41 de ani, fiind sigurul din cei doisprezece si astazi parte din sfatul de frati al Adunarii. Bun vestitor al Evangheliei in Biserica si nu numai, “la timp si nelatimp”. Al unsprezecelea frate, Lucian Ioan, venit cu toata familia din Adunarea Carol Davila. A fregventat un timp adunarea, dupa care s-a retras parasind si caminul conjugal cu cei deo copii, avand o marturie care nu este curate. Al doisprezecelea frate, Rascanu Teofil, fiul fratelui Rascanu Petru, tanar active in Casa Domnului prin vestirea Evangheliei. In present locuieste in orasul Adjud, judetul Vrancea cu familia, membru al Adunarii din Adjud. Un bun vestitor al Evangheliei cu o buna marturie de credinta.

Membrii si slujitorii in Biserica

Din documentele de la arhiva, un table de membrii reiese din fosta dunare sin str. Marasesti nr. 45, din care in prezent mai sunt in viata doar 10 persoane. Apoi sunt alti membrii care sau mutat in alte tari sau in alte localitati.

In Adunarea din str. Andronache, au activat si un grup de surori, care faceau lucrarea de diaconie pana la arondare: Sora Ionita cu fica Maria, sora Nita Elena, sora Margareta, sora Lenuta Enache. Dupa redeschiderea Adunarii cele care au ramas, sora Matia Matei, sora Ecnache Pascu Lenuta, Popescu Maria, Stefanescu Maria, Nita Amariei Margareta, Ghelbar etc. Ulterior surorile Lucretia Sburlis, Aglaia Ignat, Veronica Ursan, Ene Maria, Elena Raducanu, Damian Maria, Mariana Hutanu, tanara Monica Panescu etc. Un frate plin de ravna mai putem aminti in lucrarea de vestire a Evangheliei a fost fratele Neagu Dumitru, apoi fratele Sandu Petre care a lucrat ca si gestionar.

Momentul eliberarii Bisericilor

Evenimentele de la 1989 a adus multe schimbari in viata Adunarilor. Au incetat stramtorarile si practic liberalizarea vestirii Evangheliei a schimbat radical lucrarilor. Un nou sfat de frati format in anul 1990 a dul la implicarea multor frati in lucrarea de vestire a Evangheliei, prin care s-au deschis multe Adunari. Prin aceasta lucrarea au fost deschise Biserica Din Domuna Dragos Voda, din judetul Calarasi prin familia Nastase si Cristea. Apoi Biserica din Orasul Fundulea, judetul Calarasi. La Sarulesti sa deschis de asemenea o Biserica, in judetul Calarasi. In municipiul Bucuresti, in str. Slaniceanu, nr. 8, in casa fratelui Lazarovici Melinton. Apoi de curand tot in municipiul Bucuresti, Biserica “Izvorul Sperantei”, prin familiile Grigore si Pojoreanu.

Marile Evanghelizari incepute in anul 1990 pe stadioane sportive, case de cultura, diferite alte Sali a dus si la infiintarea de Societati Misionare, Fundatii Evanghelistice in care au fost cuprinsi multi frati si surori ai Bisericilor in acest scop. Lucrarea cu filmul Isus a atras mult public carora le-a deschis inima si mintea spre Credinta in Domnul Isus Cristos si unii s-au pocait. Sfatul de frati pe tara intrunit in sedinta de urgent la data de 2 Ianuarie 1990, a hotarat ca in toate Bisericile sa se schimbe Sfaturile de Frati in component lor, unii care au slujit vechiului regim sa fie inlocuiti cu alti frati competenti. Astfel ca s-au infiintat scoli biblice, cursuri de studio biblic in comunitatile zonale cat si Institutul Biblic de grad universitar “Timotheus”, in Bucuresti.

Important de mentionat este ca Biserica din sos. Andronache nr. 60A, a hotarat prin sfatul de frati ca aceasta Biserica sa porte denumirea de “Lumina”. Astfel ca intreaga fratietate, Biserica “Lumina”, doreste sa duca lucrarea de Vestire a Evangheliei la bun sfarsit si sa fie cu adevarat o lumina.

Statisticile Bisericii “Lumina”

De la data redeschiderii Bisericii cu un numar de 100 de personae, lucrarea de vestire mereu a adaugat suflete la mantuirea lor. Prin actul Nr. 10/20 Iunie 1978 Adunarea avea un numar de 130 membri si 87 apartinatori. Putem aminti urmatoarele statistici prin actul nr. 150/03 Ianuarie 1995, avand 203 membrii si 111 apoi prin actul nr.219/27 Noiembrie 1997 cu 199 membrii si 124 apartinatori. Apoi avem adresa nr. 478/23 Mai 2002 cu 219 membrii si 127 apartinatori.

___________
După un manuscript netiparit scris de Eugen ILIES, Istoria Bisericii “Lumina” 1909-2009 (Bucuresti: 2009).