Pe data de 31 martie 2019 a fost o adunare de sărbătoare având în vedere istoria acestei adunări ce datează încă din anul 1909 când a luat naștere prin fratele Ioniță Petre însă pe lângă acest fapt, un alt element de bucurie a fost amintirea redeschiderii bisericii în anul 1974 pe data de 3 martie. Istoria acestei adunări, de ce a fost închisă de guvernul comunist, cum a fost redeschisă și alte detalii frumoase se poate lectura mulțumită fratelui prezbiter Ilieș Eugen la această adresă: click

La această sărbătoare, adunarea a fost plină și ne-am bucurat de revederea cu frați și cu surori care au fost membri ai bisericii, de asemenea a fost o bucurie prezența oficialilor de la Primăria Sectorului 2 București. La sfârșitul adunării, părtășia a continuat la masă, toți cei prezenți fiind invitați să rămână.

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!” Evrei 13:7

Sărbătoarea Intrării Domnului Isus în Ierusalim a fost un motiv de mare bucurie astăzi oriunde pe acest pământ unde oamenii credincioși s-au întâlnit să-L laude pe Dumnezeu și așa a fost și în cazul nostru. Desigur a fost și primul serviciu divin în sala proaspăt renovată ceea ce a însemnat un alt motiv de bucurie pentru membrii bisericii. În pofida unei pene de curent și a stropilor de ploaie, în jurul orei prânzului, soarele a zâmbit și astfel părtășia avută imediat după terminarea serviciului divin nu a fost afectată de vreme. Mulțumim musafirilor ce ne-au vizitat, mulțumim celor ce au fost prezenți și vă așteptăm cu drag oricând aveți dorința de a investi în sufletul pe care de atâtea ori oamenii tind să-l neglijeze.

Pentru cei mai mulți dintre oameni, această sărbătoare vine prea repede în viață. Prea repede pentru că după tot tumultul creat înainte de Crăciun, oamenii nu au suficient timp de odihnă și deja încep pregăririle pentru sărbătoarea Anului Nou. Dincolo de odihna trupului, oamenii încep în aceste zile aglomerate să neglijeze odihna sufletului, momentele de meditație la propria viață, momentele de deconectare de la toate problemele vieții, momentele în care se face o analiză a reușitelor și nereușitelor din anul ce a trecut și se stabilesc noi ținte și obiective pentru anul ce urmează.

Este interesant de observat că în Sfânta Scriptură al 2018-lea verset este cel din Exod 18:18 – „Te istovești singur și vei istovi și poporul acesta care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face singur.” ! Un sfat înțelept primit de Moise de la socrul său Ietro; un sfat atât de util și astăzi când individualismul prinde contur din ce in ce mai mult în societate. Pat Summitt a afirmat: „Munca în echipă este cea care îi face pe oamenii obişnuiţi capabili de rezultate neobişnuite.” – și, în fond, afirmația ei este susținută de reușitele avute. Istoria susține ideea că oamenii împreună au reușit lucruri mari și este adevărat că putem avea rezultate notabile în educație, în diferite profesii dar dincolo de aceste lucruri, ce ar însemna o unitate pentru a arăta lumii cât de bun este Dumnezeu ? Ce ar însemna să înțelegem că împreună am putea să lucrăm mai eficient și că putem avea un impact în viața mai multor oameni ? Însuși Isus Hristos a spus „dacă doi se învoiesc să ceară un lucru…”, în altă împrejurare a trimis ucenicii doi câte doi în diferite orășele – Isus a încurajat ca oamenii să lucreze împreună în ceea ce privește lucrurile spirituale.

A recunoaște că puterile ne sunt limitate este un semn de înțelepciune. Fie ca în acest nou an să reușim lucruri memorabile atât pe plan personal cât mai ales pe plan spiritual, experimentând comunicarea cu oamenii și lucrul în echipă. Dumnezeu să fie bucuria și împlinirea ta în 2018 !

În mijlocul unei perioade mai puțin plăcute atât din punct de vedere politic, cât și social dar și financiar, mai poate omul să se bucure de această sărbătoare de Crăciun ? Nici prima de sărbători de la locul de muncă, nici cadourile, nici revederea cu cei dragi, nici belșugul de mâncăruri și nici chiar zilele libere nu pot oferi bucuria deplină ce se manifestă pe durata întregului an calendaristic. Alergăm de multe ori după o bucurie de moment, uitând defapt că ceea ce aduce o bucurie sufletului, nu sunt lucrurile trecătoare ci credința că Dumnezeu S-a întrupat pe acest pământ, credința că Dumnezeu există și credința că dorința Lui este ca oamenii să trăiască bucurându-se de viața aceasta însă bucurie în viața aceasta fără Hristos, nu este decât o bucurie de scurtă durată ce poate fi asemănată cu un chibrit, un foc de câteva secunde…

Copii, adolescenți, tineri și familiști au colindat Bucureștiul și împrejurimile timp de șase zile, lăsând în inimile oamenilor o veste bună, un zâmbet și o încurajare. Fie ca bucuria nașterii Mântuitorului să prindă contur și în inima ta !